Organizaţiile semnatare reamintesc că, în cazul reţinerii, lipsirea de libertate a unei persoane nu este dispusă de un judecător, ci poate fi dispusă de poliţist sau de procuror.

De asemenea, reafirmă că lipsirea de libertate a unei persoane, chiar şi timp de câteva minute sau ore constituie o măsură extrem de gravă şi trebuie să aibă un caracter cu totul excepţional.

Considerăm că rolul Constituţiei este, în primul rând, de a garanta respectarea dreptului oricărei persoane la libertate şi nicidecum de a crea pârghii noi care să permită dublarea perioadei de privare de libertate fără control din partea judecătorului.

În acest context, organizaţiile semnatare subliniază că propunerea de dublare a duratei reţinerii nu este justificată de o necesitate socială reală, întrucât durata actuală de 24 de ore a reţinerii nu a constituit o cauză care a produs serioase prejudicii funcţionării sistemului judiciar.

Este adevărat că au existat unele situaţii, foarte rare, în care parchetul a reclamat public durata prea scurtă a reţinerii de 24 de ore. Dar, dacă acele cazuri ar fi fost examinate cu atenţie, s-ar fi observat că nu a fost “vina” prevederii constituţionale care limitează reţinerea la 24 de ore, ci a fost vorba de deficienţe în organizarea activităţii parchetului, ai cărui conducători nu au ţinut cont de complexitatea respectivelor cauze şi nu au asigurat necesarul de personal, pentru ca în termenul constituţional de reţinere să fie efectuate toate actele procesuale necesare.

De aceea, considerăm că pentru eficientizarea activităţii parchetului sunt necesare măsuri organizatorice pe plan intern, iar nu o modificare a Constituţiei care să permită procurorului (şi poliţistului) să priveze de libertate o persoană pe o perioadă dublă faţă de prezent.

Reamintim că şi în Constituţia din 1948 (art. 28), specifică unui regim puţin preocupat de respectarea drepturilor omului, durata reţinerii era de 48 de ore. Dar şi acel regim a corectat ulterior, cel puţin formal, excesul şi a redus durata reţinerii la 24 de ore, prin Constituţia din 1965 (art. 31).

Organizaţiile semnatare reafirmă că orice iniţiativă de modificare a Constituţiei trebuie adoptată de Parlament numai după apropiatele alegeri parlamentare din noiembrie 2012, întrucât actualul legislativ ridică probleme serioase de reprezentativitate din cauza mişcărilor/mutărilor browniene prin care trece. Numai o majoritate stabilă, confirmată prin apropiatul vot din noiembrie şi rezultată din voinţa clar exprimată a electoratului este îndreptăţită să adopte măsuri de substanţă pentru societate, de genul celor privind modificarea Constituţiei.

De aceea, organizaţiile semnatare cer explicit actualului Parlament, care funcţionează într-un stat de drept, să respingă propunerea de prelungire a duratei reţinerii peste cea existentă, de 24 de ore şi să se abţină, până după apropiatele alegeri parlamentare, de la iniţierea/adoptarea altor modificări ale Constituţiei.

ORGANIZAŢIILE SEMNATARE:

Diana-Olivia Hatneanu, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România- Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Mircea Toma, ActiveWatch - Agenţia de Monitorizare a Presei (AW-AMP)

Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Oana Preda, Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe)

ActiveWatch / CC BY 3.0