Acele si pumnalele domnului Pirvoiu

, 28 Iul 2011

[caption id="attachment_1708" align="alignnone" width="300" caption="sursa foto: TVR.ro"][/caption]

Dacă aş fi fost joi seara în studioul TVR 2 şi aş fi fost chestionat de domnul Pîrvoiu, aş fi rămas perplex. Cel mai probabil, nu aş mai fi fost un partener viabil de dialog şi nici nu aş fi adus consistenţă subiectului pus în discuţie. De ce? Pentru că sunt o fire sensibilă, cu aspiraţii mari şi cu apetit pentru discuţiile aplicate.

Fapt: încă îmi mai place să cred că postul public de televiziune este măsura profesionalismului şi responsabilităţii în România. Prin rezonanţă, nici angajaţii nu scapă de grila asta de aşteptări. Un episod în care un membru al TVR pune la colţ un invitat nu poate decât să mă atingă în valorile şi credinţele mele intime. Mai mult, duce derizoriu contractul dintre mine şi postul public de televiziune pe care-l susţin financiar.

Nu ştiu dacă domnul Lucian Pîrvoiu este rasist. Nici dacă locuieşte în Ferentari. Ştiu doar că joi seara a făcut un pas în afara regulilor TVR şi nu şi-a respectat obligaţiile contractuale. Insist, între mine şi TVR există un contract. Dacă aş face o sesizare la Oficiul Naţional pentru Protecţia Consumatorului, m-aş plânge de calitatea îndoielnică a serviciului prestat de domnul Pîrvoiu în seara de joi. Pentru mine nu a fost un profesionist. Nu a fost un jurnalist care  a documentat temeinic un subiect şi care genera dezbatere. Am văzut un om comun – liber să se exprime şi să se revolte -, care profita de spaţiul de emisie, pe un canal public de televiziune. Am văzut un om agresiv cu unul dintre invitaţi: întrebări maliţioase (în debutul „discuţiei”), urmate de o dulce ignorare a victimei. Deci: neprofesionist, revoltat şi nepoliticos.

Dacă aş fi colegul de serviciu al domnului Pîrvoiu, aş documenta în draci portofelele şi acele din Ferentari. Mi-aş documenta orice vorbuliţă scoasă pe gură. De ce? Pentru că n-am chef de justificări şi incursiuni în mintea şi traumele personale. Vreau chestiuni tratate la rece, bazate pe fapte şi informaţii verificabile. Vreau să fiu impecabil şi şmecher. Vreau ca angajatorul (TVR) să nu poată dormi noaptea de remuşcări că nu mă poate plăti în aur pentru profesionalismul de care dau dovadă în fiecare zi.

Joi seara, însă, domnul Lucian Pîrvoiu a abuzat de privilegiul de a fi în spaţiul public alocat de TVR şi plătit de noi, muritorii de rând. Afirmaţii precum „Să fim serioși, spiritul olimpic la ce? La furat de portofele, la tras în venă?” sau critica ipocriziei autohtone care curăţă străzile murdare ale societăţii, nu fac cinste nici postului, nici emiţătorului. Speculaţiile şi opiniile formulate cu atâta lejeritate puteau fi înlocuite cu informaţii verificate.

Dincolo de sentimentul de amărăciune, chiar îmi doresc ca Lucian Pîrvoiu să revină la pupitrul ştirilor, cât mai repede cu putinţă. Dar cu lecţia învăţată. Eu am înţeles de mai multă vreme că postul public de televiziune este cel mai important actor de pe piaţa media. Am ales (deci mi-am folosit dreptul la telecomandă) să acord mai multă atenţie produselor şi oamenilor care poartă marca TVR. Probleme sunt multe, dar soluţii şi mai multe. Un prim pas, pentru redresare şi repoziţionare, trebuie făcut încă de la pupitrul ştirilor. TVR nu are dreptul de a deveni o televiziune comună, iar Ora de ştiri nu trebuie să devină Ora de fiere.

 

Citiți și: Sesizare privind atitudinea rasistă a prezentatorului TVR Lucian Pîrvoiu

Share această pagină: