Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a sancționat astăzi România cu peste 17000 de euro pentru ineficiența organelor de cercetare penală în investigarea unui atac homofob împotriva a șase tineri români și străini participanți la GayFest2006. CEDO a hotărât că România a încălcat dreptul celor doi petenți de a nu fi supuși la tratamente degradante, cât și dreptul acestora de a nu fi discriminați de autorități, indiferent de orientare sexuală și identitate de gen.

CEDO consideră că autoritățile române se fac vinovate de o investigație ineficientă, întrucât nu au cercetat rolul motivației din spatele agresiunii – ura față de persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgender (LGBT). Curtea consideră că organele de cercetare penală trebuie să investigheze riguros infracțiunile motivate de ură și motivul din spatele agresiunii. În caz contrar, statul devine complicele atacatorilor, acceptând tacit violența împotriva persoanelor LGBT.

„Astăzi CEDO a sancţionat statul român pentru că a tratat cu nepăsare şi neprofesionalism un caz de violenţă îndreptat împotriva unor tineri pentru că au participat la marşul gay din 2006. Din păcate, în cei zece ani de la violenţele de la metrou din iunie 2006, autorităţile au continuat să afişeze aceeaşi pasivitate complice în faţa altor cazuri de violenţă şi intimidare săvârşită din homofobie. Până când să achite contribuabilul român nota de plată pentru nişte funcţionari care refuză să îşi facă treaba?,” a declarant Iustina Ionescu, avocată de drepturile omului și reprezentanta Asociației ACCEPT și Coaliției anti-discriminare.

Pe 4 iunie 2006 a avut loc ce-a dea doua ediția a Marșului Diversității din cadrul GayFest (actualul Bucharest PRIDE). Evenimentul, întâmpinat cu violențe, a strâns în jur de 400 de participanți, înconjurați de sute de jandarmi care formau un lanț uman pentru a-i proteja de protestatari agresivi. Protestatarii, membri ai unor organizații şi grupuri de extremă dreapta, au scandat lozinci pline de ură la adresa persoanelor LGBT și au aruncat cu pietre, cocktailuri Molotov și alte obiecte contondente.

După finalizarea Marșului în Piața Constituției, participanții au fost filați de extremiști. Șase tineri care părăseau evenimentul au fost urmăriți de un grup organizat de agresori până la stația de metrou Izvor, unde au luat același tren. Tinerii nu au observat că sunt urmăriți și nu purtau însemne vizibile ale comunității LGBT care să arate că vin de la Marș. Imediat după ce metroul a părăsit stația, un grup de șase bărbați i-au atacat pe tineri.

„Noi stăteam într-un colț al vagonului, aproape de ușă, în picioare. Metroul abia plecase din stație. Dintr-o dată, mai mulți bărbați s-au prins cu mâinile de barele care sunt deasupra scaunelor și au început să ne lovească cu bocancii în zona feței și a capului. Unul din prietenii cu care eram s-a așezat în fața mea și a altei fete și a încasat multe lovituri pentru noi. Atacul a durat mai puțin de două minute, timp în care băieții din grup s-au umplut de sânge și contuzii, unul căzând pe jos. Bărbații care ne loveau urlau că suntem „poponari” și că „să ne ducem în Olanda,” își amintește M.C., unul dintre tinerii care a dat statul român în judecată.

„Toți călătorii, când au văzut bătaia, s-au retras de frică în partea opusă a vagonului. Nimeni nu a intervenit. Ba mai mult, chiar și atunci când agresorii s-au dat jos la următoarea stație, toată lumea se ținea departe de noi. Nimeni nu a venit să ne întrebe dacă avem nevoie de ajutor, nimeni nu a încercat să cheme Poliția sau Salvarea. Se purtau de parcă noi eram cei vinovați,” a declarat A.C., unul dintre tinerii care a dat statul român în judecată.

După finalizarea atacului, bărbații și-au tras glugile pe cap și au ieșit nestingheriți de la metrou. Tinerii în stare de șoc și-au continuat drumul și au venit la ACCEPT, unde au hotărât în aceeași seară să depună plângere la Poliție. „Am încercat în seara aceea să identificăm secția de poliție unde trebuia depusă plângerea. Pentru că atacul s-a produs la metrou, forțele de ordine nu erau sigure cine ar fi trebuit să se ocupe de caz. Pentru că cei agresați au participat la un marș gay, Poliția a încercat din primul moment să tergiverseze investigația și sa ne plimbe dintr-un loc în altul.  Au fost probleme inclusiv la Institutul de Medicina Legală – doctorii legiști de acolo nu au vrut să îi primească pe cei șase tineri și să le emită un certificat care să constate rănile, pe motiv că li se terminase programul de lucru, deși erau de gardă în incinta Institutului,” a declarat Florin Buhuceanu, membru al Asociației ACCEPT.

Poliția a audiat tinerii în aceeași seară și, în prima fază, au încercat să îi descurajeze să depună plângere împotriva agresorilor. Polițiștii Secției 25, în prezent desființată, au scos în evidență faptul că victimele, dacă depun o plângere, vor fi puse în situația de a se reîntâlni și confrunta cu agresorii pe parcursul investigației și în cadrul unui eventual proces. „Nu mi-a venit să cred cum ne vorbeau polițiștii. Încercau să ne explice că mai bine pentru noi ar fi să lăsăm lucrurile așa, să nu ne căutăm dreptatea. Se arătau extrem de îngrijorați pentru noi și bunăstarea noastă emoțională în cazul unei potențiale confruntări cu agresorii, însă eu cred că, de fapt, nu doreau să se lege la cap cu o investigație doar pentru că niște oameni presupuși gay au fost bătuți. Tot ce s-a întâmplat în relație cu organele de cercetare penală a fost mai mult decât indolență, a fost de-a dreptul favorizarea infractorului.” a adăugat M.C.

Dosarul a fost plimbat de la o secție de poliție la alta vreme de un an, cu justificarea că se căuta secția competentă să investigheze plângerea, după desființarea Secției 25; chiar poliția a recunoscut în cauză că în acest fel s-a pierdut timp valoros pentru efectuarea unei investigații eficace. După ce s-au luat declarațiile inițiale la insistența celor șase tineri, un atacator a fost identificat. Acesta fusese deja legitimat pe traseul marșului datorită vehemenţei cu care scanda împotriva participanţilor la marşul gay. În ciuda faptului că agresorul a fost identificat cu fotografie, nume integral, adresă și CNP, acesta a fost adus la secția de poliție pentru declaraţii la un an și jumătate după atac. Acest agresor a declarat în fața poliției că nu a participat la incident și că nu cunoaște grupul de bătăuși altfel decât din vedere, ei fiind parte din galeria clubului de fotbal Steaua București. Polițiștii l-au crezut pe cuvânt, în ciuda mărturiei celor șase tineri. Poliția nu a cerut în timp util nici măcar înregistrările făcute de camerele de supraveghere din metrou. Ca ultim pas în investigație, poliția a mers la un an şi chiar la cinci ani de la atac la mai multe meciuri de fotbal ale clubului Steaua, încercând, zic ei, să identifice acolo agresorii printre mii și mii de suporteri.

La 5 ani după atac, Poliția a clasat investigația, întrucât se împlinise termenul de prescripție. Asociația ACCEPT a adus cazul în atenția CEDO, unde a beneficiat de sprijinul Coaliției anti-discriminare și de intervenția prin amicus curiae a Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki și ILGA-Europe, organizația la nivel european care militează pentru promovarea drepturilor LGBT.

 

ActiveWatch / CC BY 3.0